Istoria sportului românesc din ultimul sfert de veac ar fi arătat altfel dacă, în zilele revoluției din 1989, premierul Petre Roman ar fi reușit să materializeze ideea de a demilitariza Steaua și Dinamo. În lipsa oricărei legislații care să permită activitatea unor cluburi profesioniste, acest ordin însemna, de fapt, desființarea celor mai importante cluburi din România, explică Mircea Pascu, președintele FRF din acel moment. Pascu afirmă că acesta a și fost, de altfel, scopul real al demersului.
Argumentele, atât pro, cât și contra acestei idei, par solide. Fostul premier Petre Roman regretă că n-a reușit să pună în aplicare această idee și spune că nu era nici normal, nici corect ca Steaua și Dinamo să beneficieze de avantaje față de partenerele de competiție. Timpul i-a dat dreptate. Sprijinite în continuare de Armată și Interne atât cu bani, cât și cu infrastructura acestor mari ministere, Steaua și Dinamo și-au păstrat și valorificat aceste atuuri, dominând fotbalul românesc.
Paternitatea ideii, revendicată de mai multe persoane
În același timp, desprinderea celor două grupări de ministerele-mamă ar fi echivalat cu desființarea. În decembrie 1989 și chiar ianuarie 1990, când s-a încercat separarea lor de Interne și Armată, Dinamo și Steaua n-ar fi avut niciun mijloc de subzistență. Nu exista cadru legislativ care să permită funcționarea unor cluburi particulare. Practic, cele două grupări n-ar fi avut cum să obțină fonduri, să-și plătească personalul și cheltuielile și nici să participe la competițiile interne.
Nici paternitatea ideii nu este clară acum, la un sfert de veac după Revoluție. Petre Roman susține cu fermitate că el a dat acest ordin, dar subordonații n-au îndrăznit să-l pună în aplicare. Fostul premier spune că Angelescu, ministru al Sportului în guvernul provizoriu instalat oficial pe 28 decembrie 1989, a tergiversat punerea în practică a acestei decizii și sugerează că acesta a fost unul dintre motivele pentru care a fost schimbat din funcție. Spusele lui Roman sunt confirmate de Cornel Dinu în cartea sa autobiografică.
În același timp, răposatul Mircea Angelescu a scris, la rândul său, în cartea „35 de ani la pupitrul fotbalului”, că ideea i-a aparținut, că s-a bătut pentru punerea ei în practică, dar s-a lovit de opoziția generalilor Nicolae Militaru și Athanasie Stănculescu, primii doi titulari postdecembriști ai Ministerului Apărării Naționale. La rândul său, Angelescu e confirmat pe deplin de Mircea Pascu, primul președinte postdecembrist al FRF. Pascu spune însă că el a fost cel care a reușit să-l convingă pe Angelescu să renunțe la desființarea cluburilor Steaua și Dinamo, explicându-i că astfel s-ar compromite participarea României la Mondialul din Italia 1990.
Mircea Pascu: „Prin desființarea celor două cluburi, Angelescu, om din Partidul Comunist, încerca să se legitimeze, să demonstreze că a făcut ceva pentru Revoluție”
Mircea Pascu spune că s-a opus ideii de a desființa Steaua și Dinamo din rațiuni practice: reveniți la cluburile care-i formaseră, fotbaliștii din națională n-ar mai fi avut condiții optime de pregătire. FOTO: Alexandru Hojda
Mircea Pascu (80 de ani), vicepreședinte al FRF între 1983 și 1989 și, cu o mică întrerupere, președinte al acestui for între decembrie 1989 și august 1990, spune răspicat că glonțul le-a vâjâit pe la ureche cluburilor Steaua și Dinamo la Revoluție. O sumă de motive, între care rațiuni de oportunism politic și calcule mercantile, a stat în spatele acelei inițiative, spune Mircea Pascu în interviul acordat pentru ProSport.
ProSport: Domnule Mircea Pascu, a existat acum 25 de ani ideea desființării cluburilor Steaua și Dinamo? Mircea Pascu: Mircea Angelescu, primul ministru al Sportului de după Revoluție, a propus și susținut acest lucru. Erau vizate Steaua, Dinamo, Victoria și Flacăra Moreni. Au apărut reacții, a fost o opoziție. Au rămas în picioare, până la urmă, Steaua și Dinamo.
Cum au scăpat Steaua și Dinamo? Mircea Angelescu a fost numit ministru al sportului pe 28 decembrie 1989. Pe mine m-au înlăturat din funcția de șef al FRF pe 4 ianuarie 1990, iar în februarie, pe 12, mi se pare, am revenit în post după alegeri. Noi eram calificați cu naționala la Mondialele din Italia. Majoritatea copleșitoare a jucătorilor proveneau de la Steaua și Dinamo. Am insistat că acești jucători rămâneau fără cluburi, se ajungea la o situație… Cu acest argument l-am determinat să cedeze.
În memoriile sale, Mircea Angelescu vorbește despre demilitarizare, nu despre desființare. Același lucru îl scrie și Cornel Dinu, care a fost secretar de stat pe Sport în primul guvern postdecembrist. Până la urmă, s-a propus demilitarizarea sau desființarea acestor cluburi? Domnule, ascultați-mă, că știu ce spun! Era vorba de desființare. Asta cu demilitarizarea era doar o terminologie de moment, de fapt era vorba de altceva. În acel moment nu se putea face nicio demilitarizare în sensul pe care-l înțelegem acum. Noi veneam dintr-un sistem și trebuia să se nască un alt sistem. Fotbalul nostru era amator și urma să devină profesionist. N-aveam atunci legi pentru așa ceva. Nu exista cadrul legal pentru societățile comerciale în baza cărora activează acum cluburile. În conjunctura asta, ce însemna, de fapt, demilitarizarea? Cluburile, așa cum s-a încercat și spus atunci, ar fi trebuit să devină independente. Dar logica înlătură această posibilitate. Dacă tăiai banii de la buget pentru Steaua și Dinamo, de unde își obțineau fondurile pentru a continua activitatea? Nu exista așa ceva și nici posibilitatea legală pentru a supraviețui.
Insist: nu cumva se discuta și un plan prin care să poată supraviețui după separarea de ministere? Să fie clar, îmi amintesc de desființarea lor, nu de altceva! Asta cu demilitarizarea era doar o speculație politică.
„Au încercat să-l ducă pe Hagi înapoi, la Sportul, și de acolo să-l dea în Italia”
De ce ar fi vrut Angelescu să desființeze Steaua și Dinamo? Era un om din conducerea Partidului Comunist Român. Trebuia să demonstreze cumva participarea lui la Revoluție, era nevoie să se remarce și el în vreun fel, o contribuție la lupta împotriva vechii orânduiri. Mai erau și multe interese. Erau jucătorii… Pe Hagi au încercat să-l transfere în Italia.
La Milan? Eee, Milan! Nici vorbă. Povestea cu Milan a fost mai târziu. Prin aprilie 1990 am plecat la UEFA, în Elveția. Și m-am trezit că la București se convocase Biroul Executiv al federației cu unic punct, pe ordinea de zi, luarea lui Hagi de la Steaua și aducerea lui înapoi, la Sportul Studențesc. De acolo urma să fie dat imediat în străinătate. M-am întors imediat și m-am opus cu vehemență. Dacă nu eram eu, se făcea această manevră. Deci, revenind, erau și interese.
În cartea sa autobiografică, Dinu scrie că ideea i-a aparținut lui Petre Roman, premierul țării la acea dată. … (ezită) E posibil să fi fost ideea lui Petre Roman. Dar era o idee de diletant. Era clar că, în acel moment, existau doar două variante: ori desființai clubul, ori îl lăsai să funcționeze după vechea regulă până la elaborarea și promulgarea unei noi legislații. Eu n-am fost om politic, m-am ferit de asta, Angelescu și Dinu au fost. Vă spun însă că nu a fost ideea lui Roman. Îi băgau alții baliverne în cap…
Mircea Angelescu: „Demilitarizarea nu s-a dorit din cauza vechilor structuri”
Mircea Angelescu este perceput diferit de protagoniștii evenimentelor de acum un sfert de secol: fie ca un oportunist dispus să calce pe cadavre, fie ca un om de bună calitate, care n-a făcut rău prin decizii politice
În „35 de ani la pupitrul fotbalului. Implicarea Securității în fotbal”, răposatul Mircea Angelescu (1923-2010), ministrul Sportului în primul guvern de după 22 decembrie 1989, își asuma, de asemenea, paternitatea demersului, dar din alte motive decât cele expuse de Mircea Pascu. „Procesul demilitarizării a început din 1990. La începutul lui ianuarie 1990, în calitate de ministru al sporturilor, am dorit să am o discuție cu Mihai Chițac, ministrul de Interne, și cu Nicolae Militaru, ministrul Apărării Naționale, în legătură cu demilitarizarea sportului românesc. Ideea era ca cele două cluburi, Steaua și Dinamo, să nu mai fie patronate de cele două ministere. Am considerat că atâta timp cât actualele cluburi sunt patronate de cele două ministere nu vom avea o corectitudine în ceea ce privește jocul de fotbal și, de asemenea, nu va exista o loialitate în ceea ce privește achizițiile de jucători.
Redau trei idei principale pe care le-am discutat îndelung, la jumătatea lunii ianuarie 1990, cu Mihai Chițac și Nicolae Militaru… Eu și Chițac am fost de acord să demilitarizăm complet grupările Dinamo București, Dinamo Brașov etc, care să devină cluburi autonome, cu preluarea întregii baze materiale și a personalului aferent. Însă Nicolae Militaru a fost sceptic, mai precis împotriva demilitarizării clubului Steaua. Același răspuns negativ l-am avut și după schimbarea lui Militaru cu Victor Stănculescu, în februarie 1990. De fapt, demilitarizarea nu s-a dorit, deoarece vechile structuri securiste încă mai bântuie și nu pot lăsa din mână controlul asupra sportului românesc și, în special, a fotbalului. Două evenimente importante în care eu am fost implicat încă din ianuarie 1990, privind demilitarizarea sportului: una promițătoare, poziția pozitivă a vechii structuri de la Dinamo, și alta negativă, potrivnică, la clubul Steaua”, scria Angelescu.
Petre Roman: „Eu am cerut acest lucru! Dar să știți că au fost temători, foarte temători…”
Petre Roman a anticipat, în decembrie 1989, ceea ce urma să se întâmple în fotbalul românesc, dacă nu se demilitarizau cluburile Armatei și Internelor. FOTO: Mediafax
Petre Roman (68 de ani), premier al României din decembrie 1989 până în septembrie 1991, își asumă inițiativa de a demilitariza imediat după Revoluție atât Steaua, cât și Dinamo și regretă că n-a reușit acest lucru atunci. Fostul prim-ministru spune că o competiție între cluburile Armatei și Internelor, pe de o parte, și celelalte cluburi civile nu putea fi – și nici n-a fost – corectă. În același timp, Roman acceptă că România nu avea, în acel moment, condiții pentru așa ceva.
ProSport: Domnule Petre Roman, vă deranjăm de la ProSport… Petre Roman: Aoleo, ProSport?
Scriem un serial despre Revoluție și mă interesează un subiect special, ideea apărută atunci de a desființa Steaua și Dinamo și de a demilitariza sportul. O parte din proiect s-a și realizat, clubul Victoria… Desființarea echipei Victoria a fost chiar un act politic, pentru că reprezenta Securitatea din București. Așa a fost. Angelescu a fost un om de bună calitate, să știți. Era, într-adevăr, un om de partid (n.r. – comunist), dar înainte de 1989 nu s-a implicat în decizii politice.
Mircea Angelescu, primul ministru al sportului după Revoluție, și Cornel Dinu, care era secretar de stat, au scris despre aceste lucruri în cărțile lor autobiografice. Mircea Pascu, primul președinte al FRF după 1989, mi-a confirmat. Eu am cerut acest lucru, sportul să fie demilitarizat. Dar să știți că au fost temători, foarte temători. Aveau ideea că aceste cluburi, dacă se demilitarizează, nu mai beneficiază de fonduri de la stat. Eu le-am spus însă foarte clar: „Gata, înțelegeți că s-a terminat cu asta! Ajunge! Nu e în regulă!”.
„Voiau să aibă cluburile pe banii statului”
Și ei? Ce vă răspundeau? Voiau să aibă cluburile pe banii statului. Dar asta nu era cinstit. Era discriminare, nu se putea face competiție corectă pentru că ei beneficiau de niște avantaje față de ceilalți.
Ce s-a întâmplat? N-au dus lucrurile până la capăt. Ulterior, la următorul guvern, Mircea Angelescu n-a mai fost ministru, a fost schimbat. Până la urmă s-a dat o perioadă de tranziție pentru separarea acestor cluburi de ministerele respective. Din păcate, modalitatea de privatizare n-a fost prea fericită. Ideea inițială era să se facă această privatizare pe bază de acționariat. Ce s-a întâmplat apoi la Dinamo, dar și la Steaua… Cu Hrebenciuc, care…
Ideea aceasta a desființării, cu revenirea sportivilor la cluburile de unde fuseseră luați… Până la urmă, Mircea Angelescu a spus că, dacă mergem pe sistemul occidental, contează foarte mult brandul. Era valabil și pentru Steaua, și pentru Dinamo. Acest brand trebuia valorificat pe piață. Dar noi nu aveam piață pentru așa ceva atunci…
Cererea lui Roman și refuzul lui Dinu
Cornel Dinu recunoaște, în cartea sa autobiografică, faptul că a primit cu reticență ideea de a rupe Steaua și Dinamo de ministerele de forță. FOTO: ProSport
În cartea autobiografică „Jucând cu destinul. Zâmbind din iarbă”, Cornel Dinu scrie despre o discuție pe care ar fi avut-o cu Petre Roman în 26 decembrie 1989 pe tema desprinderii cluburilor Steaua și Dinamo de ministerele-mamă. Dialogul susține afirmația lui Petre Roman, care spune că ideea i-a aparținut, dar și ceea ce spune fostul premier, că subordonații săi s-au temut să facă acest pas.
„Spre prânz s-a anunțat guvernul cu Petre Roman prim-ministru. Acesta, în timp ce se bărbierea înainte de ceremonia oficială a investiturii sale, îmi sugerase: – Dinule, eu nu-l cunosc pe Mircea Angelescu, dar… ar fi bine să devină echipe civile și Steaua, și Dinamo. Vin alte timpuri și nu mai poate fi acceptat ce au făcut acestea în ultimii ani. Știi bine la ce mă refer. L-am privit prin oglinda în care se ferchezuia: – Știu, Petre, dar nimic nu vom putea schimba repede. În toate va trebui să urmăm strategia pașilor mici, dar siguri. Avem de luptat, și tu în primul rând, cu tentația oamenilor de a se considera liberi să facă orice. Va trebui să așezăm imediat reguli cu adevărat democrate și să-i convingem pe oameni să le respecte. Să veghem asupra lor și să le înfăptuim. Pentru că marele pericol este că această societate românească intră într-o nouă viață. Ca un copil de câțiva anișori fascinat de foc și tentat imediat să-l atingă. Trebuie să păzim societatea să nu se ardă. Noi împreună cu ea. O să vezi, adesea va fi imposibil”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER